Ce este traficul de ființe umane

Traficul de ființe umane ( în limba engleză trafficking in human beings) a fost definit la nivel internațional în 2000 de către unul dintre cele trei protocoale adiționale la Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, așa-numitul Protocolul_ adițional_ privind_ traficul_de_ ființe_ umane.

Articolul 3 din protocol definește traficul după cum urmează:

(a) “Traficul de persoane” înseamnă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin intermediul utilizării sau amenințarea cu folosirea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau a unei poziții de vulnerabilitate,  prin oferirea sau primirea unor plăți sau beneficii pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării. Exploatarea include, cel puțin, exploatarea prostituției sau a altor forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forțate, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute sau prelevarea de organe;

(b) Consimțământul unei victime a traficului de ființe umane la exploatare menționate la litera (a) este irelevant în cazul în care a fost folosit oricare dintre mijloacele prevăzute la litera (a);

(c) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării sunt considerate “trafic de persoane”, chiar dacă acest lucru nu implică nici unul dintre mijloacele menționate la litera (a ) din prezentul articol;

(d) “minor” înseamnă orice persoană care are mai puțin de optsprezece ani. “

Elementele centrale ale definiției sunt, prin urmare, actele efectuate de organizatori, mijloacele de care acestea sunt servite și scopurile finale al comportamentului acestora. Acestea sunt, respectiv: 

• recrutare (de exemplu, prin oferta de locuri de muncă în străinătate sau în țară) sau transportarea sau transferul (între țări sau în interiorul aceleiași țări) sau adăpostirea sau primirea de persoane traficate;
• utilizarea resurselor, pentru a realiza faptele descrise mai sus, cum ar fi amenințarea sau folosirea forței, a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau a unei poziții de vulnerabilitate;
• în scopul de a exploata victima în diverse domenii (exploatare sexuală, prin muncă, înrobirea, cerșitul forțat, recoltarea de organe).

Traficul de ființe umane nu trebuie să fie confundată cu traficul ilegal de migranți (în engleză smuggling of migrants), sau crima, care constă în trecerea ilegală a uneia sau a mai multor persoane dintr-un stat la altul, cu consimțământul persoanei traficate și fără scopuri de exploatare. Principala diferență între cele două noțiuni este că, în timp ce în traficul de migranți migrantul are un rol activ în contactarea organizației, și există, prin urmare, un acord între părți, în cazul traficului se constată utilizarea unor mijloace violente, coercitive sau la mai puțin înșelătoare. În plus, în contrabanda relația dintre migrant și contrabandist se termină odată ce ajunge la destinație, dar în cazul de trafic de persoane sosirea în țara de destinație coincide cu începutul exploatării. De fapt, cele două fenomene de multe ori se suprapun și se confund: se poate întâmpla ca o persoană să  devenă victimă a traficului numai într-un al doilea moment al călătoriei pe care el a decis să o facă în mod voluntar, din cauza datoriei care este contractată sau înșelăciune din partea traficantului.